vorbe

prea multe cuvinte se-aruncă uneori,
ca nişte bulgări rostogolindu-se
mărindu-se, albindu-se,
rămase fără pete şi fără înţeles
la picioarele oamenilor,
biete cuvinte necuvântătoare,
cruţând, necruţătoarele,
minunea eternului găsit în carnea firavă
şi gura jilavă
spunându-le, rotunjindu-le,
de viaţă secându-le –
oameni fără minte,
de ce azvârliţi într-o doară
cuvinte?

 

© 2014 Liliana Negoi