Tag Archives: recenzie de carte

Recomandare de carte: “Mă sinucid altă dată” de Kerstin Gier


Al doilea titlu pe care am ales să îl recenzez pentru VAlluntar II îi aparține autoarei germane Kerstin Gier. Romanul despre care vorbesc se numește „Mă sinucid altă dată”.

Cartea își propune, în foarte mare, să zugrăvească la persoana I motivele care o determină pe eroina acesteia să ia decizia (expusă de altfel cu o anume detașare) de a se sinucide, precum și felul în care neaducerea la îndeplinire a acesteia contribuie la schimbarea atât a perspectivei asupra propriei vieți cât și a coordonatelor principale ale acesteia.

Geri, eroina romanului, e o femeie de aproape treizeci de ani, cu simptome acute de „fată bătrână”, care rămâne peste noapte fără serviciul care îi asigură întreținerea apartamentului (de altfel nu proprietate personală ci închiriat de la o mătușă) în care locuiește. Decizia sinuciderii în condițiile expuse e prezentată logic și justificat din punctul de vedere al lui Geri, sprijinită de diagnosticul auto-determinat de „nevroză reactivă depresivă”. Evident, orice om obișnuit ar analiza lucrurile și ar găsi cu siguranță soluții mai puțin morbide la „problemele” prezentate. Nu însă și Geri, a cărei ocupație este cea de scriitoare de romane de dragoste. Și pentru că viața nu i-a oferit propria ei „poveste”, se hotărăște ca măcar moartea să o facă – așa că sinuciderea ei, departe de a fi colorată în negru și ascunsă de ochii lumii, este accesorizată cu o rochie roșie extrem de seducătoare și cu o serie de scrisori în care pentru prima data tânăra are curajul să spună destinatarilor (familie și prieteni) ceea ce crede despre ei.

Viața însă, în mod ironic, și nu moartea, este cea care îi oferă lui Geri povestea după care aceasta tânjește, și asta imediat după ce aceasta se trezește în dimineața urmând serii în care ar fi trebuit să se sinucidă, dându-și seama că a trimis deja multitudinea de epistole dar e încă în viață . Ce se întâmplă începând din acel moment vă las să descoperiți singuri, dar pot să vă garantez că în niciun caz nu vă veți plictisi, ba chiar veți râde în hohote. Departe de a fi o lectură greoaie sau dificilă, „Mă sinucid altă dată” poate fi considerată cu ușurință o lecție amuzantă despre punctele de vedere și prioritățile din viață, iar puternicul simț al umorului de care dă dovadă Kerstin Gier cu siguranță vă va pătrunde în suflet.

Acest articol face parte din campania vALLuntar inițiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA.

Recomandare de carte: “Kim” de Rudyard Kipling


A început Valluntar 2 – și pentru mine (ca și pentru mulți alți participanți) acest lucru a adus două noi titluri.
Primul titlu, despre care vă voi vorbi puțin astăzi, este „Kim”, aparținându-i lui Rudyard Kippling. Când am ales cartea din „raftul” editurii mă așteptam să îmi placă, știind cât mi-a încântat imaginația „Cartea junglei” a aceluiași autor. Ce nu mă așteptam să reușească acest volum era să îmi readucă la viață într-un mod surprinzător de rapid copilăria.
Foarte pe scurt, acțiunea întregului roman se petrece în India, în timpul dominației engleze. Personajul principal, care dă și numele cărții, este un copil de origine europeană, rămas orfan și crescut într-o localitate numită Lahore. Deosebit de isteț și descurcăreț, îl întâlnim pe Kim (Kimball O’Hara, pe numele lui complet) la momentul când se bucură din plin de aventura jocului: „Ceea ce îi plăcea la nebunie era jocul de dragul jocului: să umble după pradă, pe furiș, prin cotloane și pe alei întunecoase, să se cațere pe burlane, să pândească și să tragă cu urechea la sporovăiala femeilor.” Apariția în Lahore a unui lama din Tibet, aflat el însuși în căutarea unui Râu al Săgeții, cu proprietăți miraculoase, îi schimbă micului Kim viața, atrăgându-l într-o călătorie pe două planuri – cel fizic, însoțindu-l pe lama în căutările lui, și cel psihic, în care încetul cu încetul copilul Kim îl găsește înlăuntrul său pe adultul Kim. De o savoare aparte sunt atât prezicerile apariției unui taur roșu pe un câmp verde (identificat ulterior cu steagul Irlandei) care îl va ajuta pe erou să devină „mare”, cât și permanentele aluzii mistico-religioase, tipice Indiei, și bogata încărcătură de înțelepciune a vieții desprinsă din experiențele de care are parte pe parcursul călătoriei. Fundalul istoric, presărat cu fapte de spionaj, pe care se suprapune această călătorie de descoperire a sinelui, este nu mai puțin impresionant, mai ales datorită limbajului folosit de Kipling și utilizării unui termen aparent vag dar plin de înțelesuri atunci când se referă la această latură a romanului – „Marele Joc”.
Această carte va rezona poate pe o frecvență distinctă în cazul fiecărui cititor – ceea ce m-a fermecat pe mine personal a fost călătoria propriu-zisă, felul în care am ajuns să văd India prin ochii unui Kim în devenire, felul în care fiecare experiență în parte se adaugă la nucleul plin de inteligență din interiorul copilului, plămădind un adult nu doar înțelept, ci și încântător.

Acest articol face parte din campania vALLuntar inițiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA.