omături


albul e alb mai cu seamă în miezul dulce-amărui al nopţii,
atunci când toate umbrele care l-au străbătut
nu fac adunate mai mult decât umbra sâmburelui de-al doilea dintr-un măr
muşcat doar de-o gură –
e atât de alb atunci încât
nici măcar singurul rând de paşi sfâşiindu-l nu recunoaşte
dincolo de tăcere
golul

© Liliana Negoi

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s